De obicei, infecțiile intime apar din cauza dezechilibrului dintre microorganismele benefice și cele dăunătoare din zona intimă. Zona intimă nu este sterilă, adăpostește numeroase microorganisme care, în cazul unei femei sănătoase, trăiesc în armonie și nu provoacă probleme. 

Aceasta se numește microflora intimă normală (microbiomul intim), care asigură protecția împotriva bacteriilor dăunătoare, ciupercilor și altor patogeni.

Într-o stare sănătoasă, în zona intimă predomină bacteriile acidolactice (lactobacili), cum ar fi Lactobacillus crispatus, Lactobacillus jensenii, Lactobacillus gasseri, Lactobacillus iners. Aceste bacterii produc acid lactic din glicogenul pe care îl produc celulele epiteliale ale mucoasei intime, iar acest acid reduce pH-ul din zona intimă, creând un mediu nefavorabil pentru dezvoltarea microorganismelor dăunătoare. PH-ul normal al unei zone intime sănătoase este între 3,8 și 4,5.

Diferite perioade ale vieții și predispoziția la infecții intime:

Predispoziția la infecțiile intime se schimbă în diferite etape ale vieții unei femei, deoarece modificările hormonale, nivelul de glicogen din mucoasa intimă, pH-ul din zona intimă, microflora intimă și sistemul imunitar se modifică pe parcursul vieții.

Datorită faptului că nivelul de glicogen, care este sursa de hrană pentru bacteriile acido-lactice, depinde de nivelul de estrogen din organism, cantitatea acestuia variază deja pe parcursul ciclului menstrual, în timpul sarcinii și la menopauză.

COPILĂRIA ANTERIOR PUBERTĂȚII

În această perioadă, nivelul de estrogen este scăzut, ceea ce duce la o scădere a nivelului de glicogen, creând astfel condiții nefavorabile pentru creșterea lactobacililor. Astfel, pH-ul din zona intimă este mai ridicat în copilărie, apropiindu-se de neutralitate, în jur de 6-7. Din cauza acestui pH mai aproape de neutral, fetele sunt mai susceptibile la infecții.

PUBERTATEA ȘI PERIOADA REPRODUCTIVĂ

În această perioadă, nivelul de estrogen crește semnificativ, ceea ce stimulează producția de glicogen, permițând astfel creșterea lactobacililor și un pH mai scăzut, între 3,8 și 4,5. Drept urmare, femeile beneficiază de o protecție mai mare împotriva microorganismelor patogene. Nivelurile mai ridicate de estrogen, cum ar fi în timpul ovulației, sporesc producția de glicogen, ceea ce stimulează și mai mult rolul protector al lactobacililor.

Diferiți factori pot perturba acest echilibru. Stresul, utilizarea antibioticelor, alimentația nesănătoasă, sângele menstrual, lichidul seminal și alți factori pot afecta microbiomul intim și, implicit, pH-ul din zona intimă, favorizând apariția infecțiilor intime.
SARCINA

Nivelul de estrogen este și mai ridicat în timpul sarcinii, ceea ce duce la o secreție crescută de glicogen. Nivelurile ridicate de glicogen asigură condiții și mai bune pentru lactobacili, ceea ce sporește protecția împotriva patogenilor. Cu toate acestea, femeile însărcinate se confruntă frecvent cu infecții intime. În timpul sarcinii, sistemul imunitar este slăbit pentru a preveni respingerea fătului, ceea ce reduce capacitatea corpului de a lupta împotriva infecțiilor. În plus, datorită schimbărilor hormonale din sarcină, se produce o secreție fiziologică crescută în zona intimă, creând un mediu cald și umed, ideal pentru dezvoltarea ciupercilor și bacteriilor.

MENOPAUZA ȘI POSTMENOPAUZA

În perioada perimenopauzei/menopauzei, nivelul de estrogen scade semnificativ, ceea ce duce la o producție redusă de glicogen în zona intimă. Astfel, pH-ul din această zonă crește la 5-7, făcând femeile mai susceptibile la infecții.

Adesea, în această perioadă, mâncărimea și senzația de usturime nu sunt cauzate de o infecție genitală, ci de atrofierea urogenitală. Datorită scăderii estrogenului, circulația sanguină și elasticitatea țesuturilor sunt reduse, ceea ce se manifestă prin uscăciunea zonei intime, mâncărime și senzație de usturime, iar uneori chiar durere în timpul relațiilor intime. Această afecțiune necesită un tratament diferit.

Tipuri de infecții intime

Infecțiile intime pot fi cauzate de microorganismele cu transmitere sexuală, însă mai frecvent, cauzele acestora sunt factori precum utilizarea antibioticelor, fluctuațiile hormonale, stresul, igiena necorespunzătoare, alimentația inadecvată, relațiile intime neprotejate și altele.


1. Infecțiile asociate cu microorganisme cu transmitere sexuală:

Cei mai frecvenți agenți patogeni ai infecțiilor cu transmitere sexuală (ITS) sunt bacteriile: Chlamydia trachomatis, care poate cauza infertilitate, Neisseria gonorrhoeae, care provoacă gonoree, și Treponema pallidum, care provoacă sifilis. De asemenea, sunt frecvente infecțiile cu Mycoplasma și Ureaplasma, care adesea nu prezintă simptome, ceea ce poate îngreuna diagnosticul și tratamentul. Când apar simptomele, acestea sunt de obicei asociate cu infecții ale tractului urogenital. La femei, simptomele pot include secreții neobișnuite din zona intimă, mâncărime, senzație de usturime în zona genitală, durere în timpul actului sexual, dureri în partea inferioară a abdomenului, care pot semnala o infecție pelviană mai gravă, urinare dureroasă, sângerări între perioadele menstruale sau după contactul sexual.

O infecție destul de frecventă este și cea cu parazitul Trichomonas vaginalis, care provoacă tricomoniaza. Aceasta se manifestă prin secreții galben-verzui cu miros neplăcut, mâncărime și urinare dureroasă. Riscul de tricomoniază este mai mare în rândul femeilor cu mai mulți parteneri sexuali, deoarece peste 70% din cazurile de infecție apar la femei care au mai mult de un partener.

Printre infecțiile virale, cea mai frecventă este infecția cu virusurile papilomului uman (HPV). Majoritatea oamenilor intră în contact cu HPV pe parcursul vieții, dar infecția se dezvoltă de obicei spontan, fără simptome. Unele tulpini de HPV sunt asociate cu verucile genitale și cancerul de col uterin. Printre agenții patogeni virali, o infecție destul de supărătoare poate fi cea cu virusul herpes simplex de tip 1 și 2, care provoacă vezicule și ulcerații în zona genitală, însoțite de durere și senzație de usturime.

2. Infecțiile fungice și vaginoza bacteriană nu sunt considerate infecții cu transmitere sexuală în sensul clasic!

Candidoza: Este o infecție fungică, cel mai frecvent cauzată (în aproximativ 80-90% din cazuri) de ciuperca Candida albicans. Cel mai important semn al unei infecții fungice este mâncărimea în zona genitală externă și/sau zona internă, împreună cu secreții albe, cremoase. Poate apărea și o senzație de arsură și umflături ale organelor genitale. La persoanele cu un sistem imunitar slăbit, infecția fungică poate fi cauzată și de alte tulpini de Candida, cum ar fi Candida glabrata, Candida tropicalis, Candida krusei, etc., care pot fi și mai rezistente la medicamentele antifungice obișnuite.

Vaginoza bacteriană (BV): Aceasta este cauzată în principal de bacterii anaerobe, cum ar fi Gardnerella vaginalis, Prevotella și Mobiluncus. Simptomele includ în special secreții abundente, colorate și un miros caracteristic neplăcut, asemănător cu cel al peștelui, care poate deveni mai intens după actul sexual sau în timpul menstruației. Poate apărea și o senzație de usturime la urinare. Deși BV în sine nu este periculoasă, poate crește riscul de boală inflamatorie pelviană, care poate duce la infertilitate și complicații în timpul sarcinii, cum ar fi nașterea prematură.

Ce sunt probioticele și prebioticele?

Probioticele sunt microorganisme vii care, atunci când sunt consumate în cantități suficiente, au un efect benefic asupra sănătății. Probioticele, cum ar fi lactobacilii, ajută la menținerea acidității mucoasei intime, reducând astfel riscul de creștere al bacteriilor dăunătoare. Studiile au arătat că administrarea orală de probiotice sau utilizarea ovulelor probiotice (de exemplu, Lactobacillus rhamnosus și Lactobacillus reuteri) poate contribui la restabilirea florei intime sănătoase și reduce infecțiile recurente, cum ar fi vaginoza bacteriană și candidoza.

Prebioticele sunt substanțe care hrănesc bacteriile benefice, permițându-le să crească și să își desfășoare activitatea. În zona intimă, prebioticele ajută lactobacilii la producerea de acid lactic și la menținerea unui pH scăzut. Acestea includ în principal fructo-oligozaharide, cum ar fi inulina, care poate fi adăugată ca supliment alimentar sau utilizată local în geluri sau supozitoare pentru zona intimă. Inulina este prezentă natural în rădăcina de cicoare, usturoi, ceapă, praz, morcovi și altele.

Este riscul de a dezvolta o infecție a vezicii urinare (cistită) mai mare în caz de infecții fungice intime?

Da, în cazul unei infecții intime este un risc mai mare de a dezvolta simultan și o infecție a vezicii urinare.

Intestinul, zona intimă și uretra sunt foarte apropiate din punct de vedere anatomic, astfel că bacteriile care cauzează infecția intimă pot ajunge cu ușurință în uretră și pot provoca o infecție a vezicii urinare. În plus, infecția intimă slăbește sistemul imunitar local, ceea ce poate crește sensibilitatea la infecțiile vezicii urinare.

Infecția vezicii urinare sau cistita este o afecțiune comună care afectează de obicei femeile. Statisticile arată că una din cinci femei se confruntă cel puțin o dată în viață cu această infecție, iar pentru aproximativ un sfert dintre ele, infecția se repetă sau devine cronică. Motivul este uretra mai scurtă la femei, ceea ce facilitează accesul bacteriilor către vezica urinară. Infecția vezicii urinare este cel mai frecvent cauzată de bacteria Escherichia coli, care este de obicei prezentă în intestinul nostru și, prin urmare, în materiile fecale, de unde ajunge ușor în zona intimă, uretră și mai departe în vezica urinară.

Cu măsurile corespunzătoare, infecțiile recurente sau frecvente ale tractului urinar pot fi prevenite eficient. Este important să respectăm toate regulile care previn apariția infecțiilor intime. În plus, o hidratare adecvată, mai ales prin creșterea consumului de apă, este esențială, deoarece lichidele ajută la eliminarea bacteriilor din vezica urinară. Se recomandă consumul de suc de merișoare sau mestecarea de merișoare. Merișoarele conțin substanțe care împiedică bacteriile să se atașeze de pereții vezicii urinare și sunt bogate în vitamina C, care creează un mediu acid nefavorabil pentru dezvoltarea bacteriilor. De asemenea, pe piață există produse care conțin D-manoză, un zahăr natural care previne atașarea germenilor patogeni care ajung în vezica urinară pe peretele vezicii și al tractului urinar. Bacteriile se leagă de moleculele de D-manoză, care sunt apoi eliminate prin urinare, reducând astfel riscul de infecție.

În concluzie, grija pentru o microfloră intimă sănătoasă ne protejează nu doar de infecțiile intimă, ci și de infecțiile vezicii urinare.